luni, 23 aprilie 2012

Apa in natura

Apa ca factor indispensabil vietii si organismelor, a existat inca din cele mai vechi timpuri. Asezarile umane erau inconjurate de ape  si construite de-a lungul raurilor sau marilor. 
Astazi, apa este suspusa din ce in ce mai mult procesului de poluare, o incercare de remediere a acestei situatii indreptandu-se catre mijloacele de purificare  ale apei.
Apa potabila nu trebuie sa aiba miros, ci trebuie sa aiba un gust placut, in caz contrar contine impuritati.

Apa cu continut scazut in deuteriu, elixirul tineretii

Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. O serie de experimente au demonstrat ca apa saraca in deuteriu est benefica utilizarii de catre om fara niciun efect advers.
In schimb, are efecte benefice asupra diviziunii celulare. Cu cat va fi mai mica concentratia apei in deuteriu, cu atat va fi mai lent si procesul de diviziune celulara, si deci imbatranirea.
Apa saraca in deuteriu este folosita si in cosmetica pentru pastrarea frumusetii pielii.

Apa cu continut de nitriti si nitrati

Din ce in ce mai multe ape contin nitriti si nitrati, printre care si apa din unele zone de la fantana sau put. Din fericire, nitritii pot fi eliminati prin procedeul de fierbere al apei. Dar totusi, ei sunt ditrusi partial. 
Acestia se gasesc intr-o anumita cantitate si in natura. Nivelurile nitratilor din sol si apa pot fi crescute prin intermediul actiitatii umane care include si utilizarea fertilizatorilor pe baza de azot.
Formele organice si anorganice ale nitritilor pot de asemenea, sa apara in mici concentratii si in aer.

Energizarea apei

Apa are capacitatea de a copia si memora informatii. Pe de alta parte, fizica cuantica admite ca materia nu este altceva decat vibratie.
Cristalele pot fi definite ca si unitati de energie cu o structura foarte complexa. Ele influenteaza prin campul lor materia cu care vine in conract. Cristalele influenteaza apa in cel mai eficient mod. Acest lucru est influentat stiintific de fizica cuantica, asa cum s-a mai precizat.

Apa in stare gazoasa

Starea gazoaza a apei se caracaterizeaza prin faptul ca se rup toate legaturile de hidrogen, deci moleculele devin libere si izolate. Uneori, in stare gazoaza mai persista unii dimeri.
Apa, din punct de  vedere structura este nestructurata in stare de vapori. Apa in stare gazoasa este apa evaporata, numita si apa sub forma de aburi. Se gaseste in natura si mai ales in circuitul apei in natura. Apa sub forma de aburi este utilizata in medicina si cosmetica, la infrumusetarea pielii. 

Anomaliile apei

Apa, atat de familiara si obisnuita pentru viata de zi cu zi are totusi o srie de anomalii.
Prima ar afi aceea ca apa, potrivit structurii ei chimice, ar trebui sa se topeasca si sa fiarba la temperaturi mai scazute, care nu exista pe Pamant.
A doua anomalie consta in caldura specifica ridicata. Datorita capacitatii sale de a absorbi caldura, vietatile marine nu sunt amenintate de temperaturi extreme.
O alta anomalie este legata de inghetarea apei, aceasta marindu-si volumul cu aproape 9%.
Dintre toate lichidele, apa are cea mai mare tensiune superficiala. De aceea, picaturile de apa iau forma sferica. Suprafata apei este acoperita de o pelicula foarte subtire acatuita din molecule.

Apa in stare solida, gheata

Apa are o serie de anomalii care au o mare influenta asupra sistemului climatic al planetei si a vietii florei si faunei.
Cand apa raurilor si lacurilor scade sub temperatura de 4 grade C, ea ramane la suprafata si inghrata aici. Fiind ptotejae de stratul de gheata, apele mai adanci nu ingheata pana la fund, ci au sub acestea, temperatura de 4 grade, unde viata poate continua. Astfel, datorita capriciilor ei, viata a putut sa existe si sa se dezvolte in apa.

Apa oxigenata

Apa oxigenata nu este una si aceeasi cu peroxidul de hidrogen cum sustin unii. Peroxidul de hidrogen are concentratia de 30%, iar apa oxigenata e peroxid de hidroge diluat, cu concentratia de 3%. Apa oxigenata este un lichid incolor cu punctul de fierbere ceva mai ridicat decat al apei obisnuite.
Apa oxigenata este utilizata ca antiseptic sub forma unei solutii diluate. Este benefica in multe situatii, printre care in curatarea ranilor si oprirea sangerarilor. Apa oxigenata mai este folosita si la decolorarea parului.

Apa de ploaie

Apa de ploaie este o alternativa la apa dura din fantanile locale si are multe avantaje. Apa de ploaie poate fi sursa importanta  atunci cand nu dispunem de apa furnizata in mod obisnuit.
Printre altele, apa de ploaie este benefica la irigarea plantelor, avand in vedere ca sezonul secetos este tot mai lung. 
O solutie este recoltarea apelor pluviale in conditiile in care apa devine din ce in ce mai scumpa si sezoanele de seceta favorizeaza acest lucru.
Apa de ploaie este similara prin continut cu apa distilata. In anumite conditii, apa de ploaie este un mediu dificil de dezvolatare a microorganismelor. Poate fi folosita cu succes in utilizarea personala si chiar in gospodarie.

Deficitul de O2 din apa

Deficitul de oxigen se datoreaza diferentei dintre cantitatea de oxigen dizolvata in apa in conditii de saturatie si cantitatea de oxigen gasita pentru o proba supusa analizei.
Cu cat deficitul de oxigen este mai mare, cu atat nivelul poluarii apei este mai crescut si pericolul pentru sanatatea consumatorilor este mai ridicat. Se stie ca, apele uzate sunt principalul factor pentru deterioarea sanatatiii umane. PH-ul apei nu masoara eventuala toxicitate a apei. Pentru a afla, in conditii obisnuite, daca o apa este potabila sa nu, se ia o proba de apa si se adauga zahar cateva lingurite. Se lasa cateva zile, daca apa devine malcoasa, nu este buna, iar daca apa este limpede, este buna pentru consum.

PH-ul apei

PH-ul apelor variaza putin fata de pH-ul neutru datorita prezentei dioxidului de carbon, bicarbonatilor si carbonatilor. Apa dura are un pH mai ridicat comparativ cu apele moi.
PH-ul apelor reziduale poate fi acid sau alcalin si constituie principala cauza  a perturbarii echilibrului bilogic de purificare. Scara pH-ului apei este cuprinsa intre 0 si 14, acesta din urma reprezentand bazicitatea maxima. Ph-ul se poate determina primn metode colorimetrice.
In plus, pH-ul apei difera in functie de zona geografica. Astfel, in regiunile granitare si forestiere, apa este mai acida, iar in cele cu sol calcaros, apa este alcalina.
PH-ul ideal al apei trebuie sa se situeze intre 6,5 si 9.

Ploile acide

Ploile acide sunt considerate "precipitatii acide" cu un pH de 5,6. Ploaia acida se formeaza in urma reactiilor atmosferei cu substantele ce contin sulf si azot.
Ploile acide creeaza seroase probleme, atata omului, cat si vietuitoarelor necuvantatoare. Pot distruge suprafetele vopsite, pot induce moartea vietatilor acvatice, erodarea padurilor, cladirilor arhitecturale si determina toxicitatea apei in urma infiltrarii in aceasta cu plumb. Cele mai dese ploi acide u loc in SUA, Germania, Cehia si alte state ale lumii.

Apa puternic mineralizata vs apa slab mineralizata

Apele puternice mineralizate au un reziduu fix de peste 1500mg/l. In categoria aceasta intra: Perla Harghitei cu 3330 mg/l, Tusnad cu 1760 mg/l si Borsec cu 1510 mg/l. Aceste ape trebuie consumate cu prudenta, deoarece exista risc de probleme cardiovasculare si alte boli .Spre deosebire de acestea, apele slab mineralizate sau apele oligominerale sunt cele mai indicate in consum si hidratare. Acestea sunt: Stanceni, Vittel, Perrier, Evian si Hera, cu un reziduu de numai 98,3 mg/l.
Intotdeauna cand alegem apa minerala trebuie sa fim atenti la compozitia si puritatea ei. Principalii parametri utilizati sunt gradul de mineralizare totala si compozitia specifica.

Cea mai buna apa

Cea mai buna apa plat este cea oligominerala (ce contine saruri dizolvate max. 0,5 g/l). Aceasta apa este potrivita pentru prepararea mancarii, hranirea sgarilor si pentru consumul zilnic al copiilor.
Pe eticheta unei sticle cu apa trebuie sa fie trecuta concentratia de saruri minerale. Astfel, in azul apei minerale, aceasta are intre 0,5-1,5 g/l. Trebuie, de asmenea, sa fie trecut si reziduul uscat/l, iar daca valoarea acestuia este mica prin compararea mai multor marci de apa, aceasta este buna. Daca este mai mare de 320 mg/l, apa nu este buna de consum sau doar in cantitati limitate.

Sifonul

Sifonul este apa imbogatita cu Co2 sau dioxid de carbon. Uneori, sifonul este confundat cu apa minerala carbogazoasa, desi aceasta este considerata o forma naturala de compusi chimici.
Prezenta dioxidului de carbon i bauturile carbogazoase influenteaza pozitiv si uneori negativ buna functionare a organismului, incepand cu digestia si cu efectul asupra creierului.
S-a constat ca sifonul consumat la anumite intervale orare si in anumite acntitati, creste bsorbtia de Ca cu 15%, de sodiu cu 4% si de mG cu 11%.
Excesul de sifon poate avea efecte contrare, mai ales daca se depaseste doza de 300 ml la o masa.

Apa de mare, buna in diferite terapii

Apa de mare este o apa minerala ce contine clor, sodiu, Mg si sulf, o combinatie benefica pentru organismul uman. Pe langa acestea, apa de mare este bogata in oligoelemente (zinc, cobalt, iod, crom) pe care organismul nu le poate sintetiza de unul singur.
Apa de mare are, de asemenea, efecte antiiflamatorii si intensifica metabolismul glucidelor , lipidelor, proteinelor. Tot apa de mare este recomandata in baile pentru reumatici, iar la copii mici pentru a trata afectiunile nazale.

Apa in organismul uman

Apa in organismul uman este reprezentata in proportie de 70%, deci apa are cel mai important rol din punct de vedere cantitativ. Apa reprezinta pentru fiintele umane un excelent dizolvant si este mediul in care se desfasoara cel e mai multe reactii legate de metabolismul substantelor, deci implicit de viata.
Apa in organism are proprietatea de a anula si de a degaja caldura prin evaporare. In mod normal, organismul uman are nevoie de cel putin 2,5 L de apa zilnic. Cea mai mare cantitate de apa pierduta de organismul uman are loc prin rinichi si procesul de transpiratie.

Continutul de apa in fructe si legume

Anumite fructe si legume au un continut ridicat de apa, iar prin consumul acestora, ele contribuie chiar mai bine la hidratarea organismului nostru.Totusi, intre fructe si legume exista o mica diferenta.
Astfel, legumele contin 80% apa si sunt sarace in glucide, lipide si proteine; cel mai mare continut este in vitamina C si caroten. Spre deosebire de legume, fructele suculente contin 75-93% apa (peste 80%). Continutul de apa sporeste sensibil odata ce fructele au intrat in perioada de coacere si maturare, datorita faptului ca zaharurile se acumuleaza in fructe si maresc concentratia sucului celular, si deci, osmoza. Apa din celulele fructelor este o apa sterila, deci lipsita de microbi.

Originea apei pe Pamant

Subiectul originii apei pe Pamant a fot indelung dezbatut si controversat de catre marii cercetatori. Astronomii au ajuns la o concluzie, avand ca suport telescopul spatial Herschel, ca originea apei pe Terra ar putea proveni de la comete. Se sustine cu tarie ideeaca, cometele ar fi responsabile de toata cantitatea de apa de pe Pamant.
Aceasta este similara asa numitei variante "evolutoniste", insa cu totii stim ca apele au fost create inca de la inceputul lumii, geneza prezenta astfel in cartile biblice.

Apa de la robinet

Apa de la robinet consumata zilnic in stare bruta poate duce la grave probleme de sanatate. Apa de la robinet este tratata chimic cu clor, de aici si numele de apa clorurata. O cantitate prea mare de clor in organism poate dauna grav. Paradoxal, sunt si cei ce sustin ca apa dispune de o cantitate limtata de clor, altfel firmele ce trateaza apa ar putea fi date in judecata.
Cu toate ca se folosesc metode de purificare, se pare ca acestea sunt neajunse, o parte din impuritati ramanand netratata. Acestea includ: plumb, rugina, paraziti, germeni si bacterii.

Apa "vie" sau apa de izvor

Apa de izvor are ca si avantaj un continut scazut de minerale, ceea ce o face potrivita pentru consumul pe termen lung fara sa fie alternata cu alte tipuri de apa.
Fiind extrasa de la mici adancimi, apa de izvor are un indice de mineralizare mai mic (82ml/l) decat cel al apelor minerale extrase de la adancimi mai mari. Apa de izvor este astfel indicata in cura de pauza a apei minerale, care are un indice mare de mineralizare. Continutul sau scazut de sodiu o face potrivita pentru intreaga familie.

Apa de fantana

Apa de fantana este considerata in general buna, insa, in unele zone nu este chiar asa. Aceasta apa poate fi periculoasa pentru sugari si copii mici incat poate contine nitriti, substante rezultate in urma descompunerii in apa a nitratilor.

Calitatea apei de fantana nu este suficient de inalta, apa de masa este de obicei procesata aditional, astfel este recomandata alternarea consumului de apa minerala cu o apa plata de izvor. 

In vederea prevnirii efectelor negative ale apelor din fantani, specialistii recomanda utilizarea unor sisteme de filtrare si restabilirea sondelor. Iar locuintele care nu corespund cu cerintele de potabilitate trebuie sa consume apa imbuteliata sau sterilizarea prin fierbere.

Dedurizarea apei in scopuri casnice

Apa "dura" este numita apa care contine o cantitate ridicata de Ca si Mg. Principalele dezavantaje ale apei "dure" sunt multiple. Printre cele mai intalnite se numara: aparitia depunerilor de piatra pe instalatiile sanitare, infundarea tevilor, defectiuni la aparatele electrocasnice, masini de spalat, etc. Un alt nejuns al apei "dure" este reducerea eficientei sapunului si a agentilor e curatare. Si nu in ultimul rand, transferul termic care este diminuat intre apa si elementul de incalzire datorita depunerilor de calcar ce reprezinta un izolator termic foarte putenic.
Solutiile pentru dedurizarea apelor pot fi aplicate in functie de buget, de la sistemul de osmoza inversa, montarea unei statii de dedurizare a apei (inlocuirea inilor de Ca si Mg cu ionii de sodiu), pana laamplasarea filtrelor.

Apa demineralizata (distilata)

Este o apa purificata, distilata sau "apa deionizata" cum i se mai spune, fara continut de minerale si saruri. Demineralizarea apei este rezultatul mai multor tehnici separate: schimbatoarele ionice, osmoza inversa, distilare si electrodeionizare.
Apa demineralizata este considerata o apa foarte curata si se poate folosi la epurarea apelor uzate, la prepararea apei potabile, dar si in alte scopuri publice: producerea ghetii, farmacie, cosmetica, fotografie, laborator si medicina, etc.


Epurarea apelor


Calitatea apelor este astazi mult afectata de catre om prin apele uzate. Prin urmare, principala masura legata de protectia calitatii apelor este epurarea apelor uzate.
Statiile de epurare folosesc mai multe principii mecanice care duc in final la o epurarea calitativa.
Treapta primara in epurarea apelor sunt gratarele succesive care curata apa de corpurile in  suspensie. Urmatoarele sunt sitele, cu rol asemenator dar la o scara mult mai mica. Decantoarele au rolul de a separa nisipul fin si pietrisul.
Treapta secundara este data de aerotancuri, bazine in care se sedimenteaza materialele plutitoare formate in urma proceselor complexe. Treapta tertiara are rolul de a inlatura compusii chimici in exces: azotat, fosfor si asigura dezinfectarea apelor. Totusi, ca o apa sa fie uzata ea trebuie sa fie pana la un anumit grad de poluare.